In vacanta de vara am mers cu parintii mei la rezervatia naturala de la Hateg, ca sa vedem zimbrii. Eu ii vazusem doar la tv.
Am ajuns in rezervatie, dupa un drum destul de istovitor si lung, in care am vazut si un accident auto.
M-a cuprins un tremur, cand am vazut cum doi oameni de la SMURD efectiv alergau cu targa spre locul accidentului. Daca inchid ochii, revad si acum scena.
Am patruns in padure, megand pe poteca batuta de atatia pasi, care ducea la zarcul zimbrilor. Era o racoare placuta, data de umbra deasa a copacilor inalti si grosi, cu radacini iesite in afara, ca niste brate care imbratisau pamantul. Din loc in loc se vedeai floricele, delicate si colorate.
Tarcul zimbrilor ne-a primit cu o pajiste verde, in care se odihneau trei namile de zimbri, stapani ai locului.
Langa tarc era un afis in care istoria locului si viata zimbrilor ne erau prezentate pe scurt: suprafata rezervatiei, arborii care erau in padure, si ca zimbrul "este cel mai mare animal european de pe uscat. Masculul poate ajunge și la 920 de kilograme, cu un minim de greutate înregistrat de 440 kg. Femelele sunt mai mici, între 320 și 640 kg. Părul gri-maroniu, mai mare în partea din față a corpului. Ca și la alte ierbivore, hrănirea ocupă între 50 și 80% din zi."
M-a impresionat marimea zimbrilor si nepasarea lor fata de toata agitatia din jurul tarcurilor lor.
