Răspuns:
Jucaria nazdravana
Cand eram mic, mama mi-a daruit o jucarie, pufoasa, pot simti parca a fost ieri. Am fost foarte uimit la primirea ei, iam multumit mamei, si iam dau un pupic pe obraz. Am adus-o prima oara in camera, am simtit ca s-a schimbat totul. am simtit ca jucaria aceasta imi va face mereu o dispozitie buna. Ma jucam zi de zi cu ea, uneori se intampla sa aiba mici gaurele, pe care nu le bagam in seama, pentru mine era important jucaria si fericirea mea. Am vazut ca jucaria imi incalzea mereu inima, ma facea fericit mereu, ma simteam ca fiind cel mai fericit copil, mama era bucuroasa cand vedea zambetul pe fata mea. Jucaria sia pierdut farmecul la un moment dat, cand mam maturizat, dar asta nu inseamna ca ea e un nimic lentru mine, inca e parte din inima mea, nu o vo uita vreodata. Acum ea e pe un raft, de fiecare data cand ma intorc de la scoala, ma apropii de ea, o iau in brate, si imi aduc aminte de clipele frumoase petrecute impreuna cu mine si jucaria mea. Am hotarat sa o vizitez mereu pe raftul ei, chiar daca e veche, nu o voi arunca, pana la urma trebuia sa ma maturizez, sunt fericit ca aceasta jucaria a fost o parte din viata mea.
