Crângul adormit
Într-un crâng adormit se simțea o taină mare ce fâlfâia în soare.
Un stol bălai de păsări se opri pe un copac tânăr ce și-a răsfirat crenguțele din cauza greutății.
Un alai de toporași voia s-o ia la goană, toți la fel de iuți ca albinele, dar vălul subțirel de floare ca un abur moale se opri.
În depărtare se vedeau acoperișuri veștede-n lumină, cu ogeaguri fără fum și unde niște făpturi de îngerași cu tulpane albe purtau panere de argint.
