,,Stau câteodată și-mi aduc aminte ce vremi și ce oameni mai erau în părțile noastre pe când
începusem și eu, drăgăliță-Doamne, a mă ridica băiețaș la casa părinților mei, în satul Humulești, din
târg drept peste apa Neamțului; sat mare și vesel, împărțit în trei părți, care se țin tot de una: Vatra
satului, Delenii și Bejenii. Ș-apoi Humuleștii, și pe vremea aceea, nu erau numai așa, un sat de
oameni fără căpătăiu, ci sat vechi răzășesc, întemeiat în toată puterea cuvântului: cu gospodari tot
unul și unul, cu flăcăi voinici și fete mândre, care știau a învârti și hora, dar și suveica, de vuia satul
de vatale în toate părțile; cu biserică frumoasă și niște preoți și dascăli și poporeni ca aceia, de făceau
mare cinste satului lor.
Exprimă-ți opinia cu privire la sentimentul care se desprinde din primul paragraf al textului. ( 1-2
enunțuri) va rogg