de Vasile Alec S-a dus zăpada albă de pe întinsul ţării, S-au dus zilele Babei și noptile vegherii. Câmpia scoate aburi, pe umedul pământ Se-ntind cărări uscate de-al primăverii vânt. Lumina e mai caldă și-n inimă pătrunde, Prin rápi adânci zăpada de soare se ascunde. Pâraiele umflate curg iute șopotind, Și mugurii pe creangă se văd îmbobocind. 0, Doamne! iată-un flutur ce prin văzduh se perde! În câmpul vested iată un fir de iarbă verde Pe care-ncet se urcă un galbin gândăcel, și sub a lui povară il pleacă-ncetinel. Un fir de iarbă verde, o rază-ncălzitoare, Un gândăcel, un flutur, un clopotel in floare, După o iarnă lungă ş-un dor nemărginit, Aprind un soare dulce in sufletul uimit!
transcrie din textul dat Un epitet o personificare o invesiune o enumerație
Vă mulțumim că ați vizitat site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost de ajutor. Nu ezitați să ne contactați pentru întrebări sau asistență suplimentară. Vă așteptăm cu drag data viitoare și nu uitați să ne adăugați la favorite!