Într-o zi de primăvară,eu si prietenul meu,ne plimbam linistiti printr-un parc.Dintr-o data începuse să bată vântul,prietenul meu zise:
-Ce tare,bate vântul Grăbiți sa mergem acasa,mie din greșală imi zburde palaria într-un copac.Prietenul meu observase că nu o mai am pe cap.
-Ti-a zburat palaria!Aaa!Ce sus este!spuse el văzând că palaria este prinsă de creanga unui copac.
Am decis să mă urc în copac sa o i-au înapoi,dar nu puteam sa ajung acolo fiindca copacul era foarte bătrân și avea crengile foarte fragile.
-Mi am cum sa ajung acolo!Strigam eu speriat
Prietenul meu văzuse o scară la una din casele din apropiere,merse repede acolo si-i ceruse unui om sa-l ajute sa ma dea jos din copac.Au reușit să mă coboare.
Am continuat să mergem acasă,pe drum era un cățeluș mic si speriat.Acela tot spunea:
-Ham!Ham!Ham!
Ni se făcuse mila de bietul animal si am decis să îl luăm cu noi acasă.
*Stiu ca am depășit 5-7 randuri :(*
