Răspundeti la întrebări pe baza unui textului .
ÎNTREBARILE :
1. Indică sensul din text al secvenței " se poate amăgi cu ideea că nu a trecut Rubiconul ".
2. Menționează , valorificand informațiile transmise de text , două definiții pe care autorul le oferă compromisului.
3. Precizează una dintre soluțiile oportune pe care autorul le întrevede pentru ca o valoare să se poată afirma și menține, justifinadu-ți răspunsul cu o secvență din textul dat.
4. Explica de ce , în viziunea autorului, refuzul oricărui compromis este o iluzie.
5. Prezintă în 30-50 de cuvinte relația dintre compromis și oportunitate, așa cum se desprinde din text.
6. Redactează un text in care sa argumentezi în ce măsură compromisul poate sau nu poate fi acceptat în relațiile sociale, folosind informațiile din fragmentul extras din textul de mai sus , raportandu-te la experiența personală sau culturală.
7. Redactează un eseu în care să prezinti la alegere , particularitătile de constructie a unui personaj dintr-un text narativ studiat , aparținând unuia dintre autorii canonici : Ion Creangă , George Călinescu , Marin Preda.
TEXTUL ESTE URMĂTORUL :
Unii își fac o fală din refuzul oricărui compromis. Dar asta e o iluzie, cel mai adesea onestă, dar nu chiar totdeauna . Nu se poate trăi fără compromisuri. Totul e o chestiune de priorități și de simț al valorilor. Compromisurile sunt legea co-existenței, legea păstrării valorilor umane și contextul social si istoric. Civilizația societății se menține printr-o subtilă rețea de compromisuri. Nu se poate trăi în acest context refuzând orice compromis , după cum nu se poate realiza ceva fara un anumit oportunism * , mai corect spus un anumit simt al oportunității . Trebuie să știi ce e oportun de făcut pentru ca o valoare să se poată afirma și menține. Valoarea poate fi în speță viața ta proprie - nu e în principiu nimic infamant în asta, depinde doar de natura si prețul compromisului. Uneori , cea mai oportună soluție e intransigența intratabilă. Alteori , o oarecare maleabilitate , un tact al tranzacțiilor abile. Intransigența nu trebuie să fie căpoasă , îndărătnică , ci lucidă , degajată, curajoasă și demnă . Maleabilitatea să nu fie lașă, complezentă, defetistă. Trebuie să rămâi arbitrul compromisurilor tale , simțul oportunității să nu te facă să luneci pe panta oportunismului rentabil , conjunctural. Poți concede, dar nu trebuie să cedezi. Cand ți se pune problema compromisului , ți se pune si cea a distingerii esențialului de inesențial . Trebuie să știi să alegi și să decizi ce e esențial , și deci nu poate sub niciun motiv face obiectul unui compromis, și ce ține de inesențial, și deci poate tolera o marjă de nuanțare . Strategia compromisului e foarte delicată și cere o mână fermă , cu reflexe foarte sigure, fiindcă limita admisibilă nu e nici netă , nici etanșă. Cineva poate crede că nu a făcut pasul neîngăduit , ireparabil , se poate amăgi cu ideea că nu a trecut Rubiconul , pe care de fapt îl trecuse demult , deoarece uzura compromisurilor îi amorțise sensibilitatea la ele. Dar cine a fost în Italia a putut vedea că Rubiconul e un râu foarte mic, se trece pe nesimțite. ​