Răspuns:
După 1989, când barierele de frontieră au căzut, migraţia a atins punctul
culminant în România. Este cunoscut faptul că ţara noastră este o ţară de
emigraţie netă şi acest fapt implică consecinţe severe la diferite niveluri: cel
economic, cel social şi cel demografic. Este crucial să se sublinieze că datele
statistice privind migraţia surprind numai emigranţi obişnuiţi care schimbă
reşedinţa permanentă. Migraţia forţei de muncă este greu de cuantificat, cu toate
că în ultimii ani a devenit cea mai importantă componentă a migraţiei
româneşti.
Migraţia este de obicei definită drept deplasarea unei persoane sau a unui
grup de persoane de la o unitate geografică la alta peste o frontieră
administrativă sau politică, şi care doreşte să se stabilească permanent sau
temporar într-un loc, altul decât locul de origine. Având în vedere că mişcarea
între două unităţi geografice nu trebuie să apară în mod direct, se poate
diferenţia în continuare între locul de origine sau destinaţie, regiuni de tranzit,
precum şi locul de destinaţie sau regiunea primitoare (OIM, 2003, p. 8).
Deplasările în interiorul unei ţări sunt de obicei definite ca fiind migraţie internă
şi, în consecinţă, mişcările de peste frontierele internaţionale sunt numite
migraţie internaţională. Din aceste considerente, ne concentrăm exclusiv asupra
migraţiei internaţionale.
Obiectivul lucrării este de a prezenta şi explica câteva efecte ale migraţiei
forţei de muncă din România atât la nivel microeconomic (la nivel de indivizi şi
gospodării), cât şi la nivel macroeconomic. Astfel, am considerat România
drept ţară de emigraţie şi una dintre cele mai importante furnizoare de forţă de
muncă pentru piaţa Europeană.
Lucrarea este structurată după cum urmează. În prima parte am prezentat
succint cele mai relevante descoperiri ale cercetării în domeniul migraţiei şi
impactul asupra ţărilor de emigraţie. Literatura despre ţările est-europene este
afectată de lipsa datelor statistice asupra migraţiei forţei de muncă din
majoritatea ţărilor.
Pentru o mai bună înţelegere asupra migraţiei şi asupra specificului
acesteia în România, am prezentat în partea a doua cele mai importante tendinţe
ale migraţiei permanente de după 1989. Identificăm astfel cinci faze ale
migraţiei din România.
Componenta semnificativă a migraţiei româneşti este migraţia temporară
a forţei de muncă, prezentată în secţiunea trei, unde am încercat să surprindem
cele mai importante implicaţii ale migraţiei forţei de muncă, atât cele pozitive,
cât şi cele negative, la nivel individual, dar şi colectiv.
Explicație:
