Iarna a pătruns printre copacii goi
Îmbrăcându-i în haina alb-argintiu,
Stele de nea, împrejmuind pădurea, roi,
Întâmpină-n tăcere fulgul zglobiu!
Vrăbiuţele ciripesc în codru,
Se primenesc prin neaua cea albă
Căci iarna pentru ele este oru,
Să-şi cureţe penajul prin zăpadă!
Pădurea sub cetina brazilor verzi
Îşi deapănă liniştea iernii albe,
Câte un urlet se-aude pe corzi,
Ce completează a ritului salbe!
Vieţuitoarele pădurii s-au retras
Pregătindu-se de-a lor hibernare,
Doar animalele de pradă au rămas
Să-şi completeze sacul, cu mâncare!
Un vânt adie uşor printre ramuri
Să nu deranjeze ţesătura de nea,
Ce sclipeşte ca nişte diamanturi
Neaua întărită, în iţe de perdea!
Zăpada acoperă cetina grea,
Crengile dansează ca-ntr-o simfonie,
Magia iernii, pădurii îi conferea
O filă de poveste, în armonie!
Aceasta poiezie?
