Răspuns:
O zi obisnuita de toamna.
Culorile toamnei sunt fara egal.. de la galbenul pal, la rosul de foc.
Lacrimile lui septembrie au udat de mult pamantul.
Toamna imbracata cu o rochie tesuta cu fire de aur.
Toamna in caleasca ei de frunze moarte...toamna..
Covorul colorat plin cu frunze mii si mii zarite de la departare imi da pe fata o alura fericita.
Covorul cu frunzele aurii, aramii, ruginii..
ruginii..Astazi merg la piata pentru a-mi lua toate necesitatile pentru iarna.
Dintr-o data il zaresc de la departare pe Mitica, prietenul meu drag, dar cu care ne vedem o data la 3-4 luni, cu care imi pot impartasi orice.
Pe cap avea o sapca batuta in pietre scumpe.
Trec pe langa el, fara a-i zice ceva..vreau sa vad daca isi da seama cine sunt sau nu.
Dintr-o data el ma ia de buna si-mi spune ce fac, cum ma simt... pana cand trec doua ceasuri.
Deodata eu ma pornesc sa-i povestesc despre vecina mea, Ionela.. ca e singura, feciorii au plecat sa studieze la Cluj.. e foarte greu si pentru ea..si tot asa pana cand trebuia sa plece..
Piata s-a inchis, i-am spus sa ma duca si pe mine.. am vorbit pana cand am ajuns la un punct comun de a ne desparti...ne imbratisam,si plecam fericiti catre casele noastre.
Soarele se va ascunde dupa norii cenusii,dar zambetele vor fi pe fata noastra mereu chiar daca ne vedem foarte rar!
