Tema predominantă a postumelor este iubirea, care capătă diverse conotaţii şi asocieri. În Cântecul spicelor erosul e asociat, ca temă, cu moartea, asociere care trebuie înţeleasă în atmosfera specială a întregului ciclu. Domneşte în Cântecul focului o stare de „euforie autumnală", unde extazul provine din concepţia potrivit căreia viaţa şi moartea sunt una, iar spiritul şi materia se pot identifica. Titlul conţine un element din paradigma poeziei: „cântecul" - aluzie la armonie şi un simbol al umanizării unei naturi plină de lumină şi viaţă - „spicele". Ambiguitatea titlului trimite atât la un imn închinat spicelor, cât şi la un cântec închinat de spice iubirii universale.
