Citește textul. Păpădia Anicuța privește dusă la minunea din fața ei. În liniştea mare, din co- vorul cu steluţe de aur se ridică un zumzet ușor. Copila nu știa dacă florile galbene cântă sau micile albine. Acum sunt tot mai multe, aproape nu-i floare fără albină. Se ridică târziu de pe pajiște și ieși din grădină. Ce-ai făcut atâta vreme acolo, copilă? a întrebat bunica. M-am uitat la flori și la albine. Da, mi-a spus frate-tău că a înflorit păpădia. Copila simți o dezamăgire amară. Şi dumneata le zici așa? D-apoi cum, dacă ăsta li-i numele. Alt nume nu au, copilă, cum să le zic? Să le pui altul mai frumos. Păpădie nu-i frumos? Anicuţa clătină din cap. . Florile-s frumoase, dar numele nu, zise ea supărată. Hm! Poate că ai dreptate, dar așa le-au botezat oamenii și eu nu pot să le pun alt nume. Copila tăcu și intră în casă. În gând, ea le pusese alt nume: luminițe. După Ion Agârbiceanu -
Vă mulțumim că ați vizitat site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost de ajutor. Nu ezitați să ne contactați pentru întrebări sau asistență suplimentară. Vă așteptăm cu drag data viitoare și nu uitați să ne adăugați la favorite!
