Răspuns:
Ușa s-a deschis cu un scârțâit puternic,iar madeline a tresărit,ca de obicei. S-a ridicat încetișor și s-a întors către ușa mare și veche din lemn,însă spre uimirea ei,la ușă nu era nimeni. Un mic vuiet i-a dat de știre că ploița primăvăratică nu se oprise și că și un vânt plăpând care devenea din ce în ce mai puternic scutura energic crengile copacilor bătrâni. O fi de la șine?se întrebă fata care încă nu pricepea de la ce se deschisese ușa așa din senin?Cum se poate deschide o ușa din senin dacă afară e mohorât și ploios?Ușa se mai deschise odată,însă de data aceasta în compartiment intră doamna Mildred,mătușa ei,urmată de mama ei.
-Madeline!Nu ți-am spus să nu ațipești!Mârâi doamna Mildred. Madeline roși toată și ,din politețe,se scuză.
-Ai grijă să nu răcești,căci e curent din cauza vântului!mai adăugă mătușa.
Fetița se îndreptă înapoi spre scaunul ei și între timp auzi vocea blândă a controlorului. Cele două femei ieșiră,iar Madeline se pregătea să adoarmă din nou. Dar atunci când se așeză pe scaunul ei confortabil,începu să se foiască.Ceva nu era în regulă...ridică încetișor pernuța scaunului și tresări: o geantă mare și veche din piele maronie se afla acolo,pe locul unde ea dormise. Și era convinsă că nu fusese acolo mai înainte...dar cum să se întâmple așa ceva?Cât timp fusese ea în picioare în fața mătușei și a mamei sale...? Apoi,se gândi ea,poate că nu vântul a deschis ușa...
Explicație:
Succes!❤
