,,și plângea cu frunze teiu-nfiorat'' = personificare
Acesta personificare ,,și plângea cu frunze teiu-nfiorat'" , are rolul de a intensifica comuniunea omului(a eului liric)cu natura,care îi preia zubuciumul sufletesc.
Epitetul metaforic “pasul de mătasă” evidențiază admirația resimțită de către eul liric față de cea care “ca altădată n-a mai venit”. Vocea creatoare ilustrează fantasma unui pas fragil, fin, pasul persoanei care nu s-a mai intors. Așadar, este modelată o iubire neîmpărtășită, o poveste neterminată, un gând nostalgic pierdut printre norii de durere ai unui om care nu a reușit sa își construiască un final fericit.
Vă mulțumim că ați vizitat site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost de ajutor. Nu ezitați să ne contactați pentru întrebări sau asistență suplimentară. Vă așteptăm cu drag data viitoare și nu uitați să ne adăugați la favorite!
