gaseste in text doua cuvinte polisemantice. Acum pictez un tablou mare, vreau sa-mi fac un autoportret. Aici o sa desenez inima o gamalie de chibrit, aici, creierul un aparat sacru si concret. Undeva vor fi neaparat nasul, gura, n-are niciun sens sa omit ochii doua semne de intrebare, aici in colt o sa-mi pictez gandurile o claie informa de rufe murdare. Pieptul o oglinda cu poleiul zgariat va lasa sa se vada interiorul (cu totul ne interesant, in definitiv), sus, sprancenele isi vor schita zborul. Doua aripi vor fi probabil si urechile, fruntea cutata o scara catre infinit, buzele, arc perfect vor reprezenta pentru eternitate obsesia rosie a sarutului mit. Un ochi atent va mai putea zari, in fine, cicatricea unei gauri in frunte, sau in maldarul recuzile inutile ceva ce ar putea sa semene a ideal sau a munte.... (Geo Dumitrescu, Portret)