Transcrie, din fragmentul de mai jos, trei verbe de conjugări diferite, pe care le vei preciza: Dis-de-dimineaţă o vezi pe drum, târîndu-și calul de căpăstru. Femeia e înaltă, uscată, cu obrajii stricați de vărsat, arşi de soare și de vânt. Pășește larg, tropotind cu cizmele tari, pline de umflături uscate. Calul o urmează cu gâtul întins, scobálțind din picioarele ciolănoase. Poartă pe spinarea adânc deșălată două coșărci desăgite. Sub co- şărci, la fiecare legănare, se văd două petece mari, pământii . Calul e alb, dar, sub coşărci, is-a ros părul tot, și pielea, de-atâta frecătură, e-o rană tăbăcită, tare ca potângul. Merge in urma muierii, adormit parcă de tropotul cunoscut al cizmelor ei. Capul, mare cât o solniţă, nu și-l mișcă nici la dreapta, nici la stânga. Nici femeia nu-i are grija, ci păşeşte mereu înainte; doar în răstimpuri zice așa, ca pentru sine:​