În construcția „La”, cratima se folosește pentru a despărți pronumele „L” de verb.
Exemple
Eu mă duc la mare.
Mama l-a strigat pe fiul ei.
În primul enunț, la se scrie legat pentru că este o prepoziție simplă și nu avem de ce să îi punem cratimă. În al doilea enunț, l-a se scrie cu cratimă deoarece acel „L-” este de fapt un complement direct.
Mama l-a strigat.
Pe cine a strigat mama?
Pe el L.
