Tudorel era un ciobănaș de vreo zece anişori, prin isteţimea lui scăpase în mai multe rânduri vacile şi oile satului din ghearele unor lupi. Nu ştia nici de frică, nici de înșelăciune.
—Sunt cioban, trebuie să-mi păzesc turma! Asta ştiu!… şi nu-l biruia nimeni.
Moşul din pădure, vrăjitorul cel bun, care vede şi răsplătește pe cei ce se poartă voiniceşte l-a chemat la el în peşteră şi l-a poftit să-şi aleagă tot ce va dori din bogățiile adunate acolo.
Tudorel se hotărî să ia doar un fluier.
— Să-mi trăiești, băiatul moşului! i-a răspuns vrăjitorul cel bun. N-ai vrut nici straie scumpe, nici bani de aur, dar ai ales o comoară nepreţuită. Fluierul acesta, pe care l-a făurit un meşter din vechime, nu numai că-ţi va ţine de urât, dar prin el vei putea îmblânzi fiarele. Păstrează-l sănătos, dragul meu, şi s-auzim de bine!
A doua zi, plecând cu oile, Tudorel se aşeză pe un dâmb şi începu să-i zică din fluier. Mare îi fu bucuria când văzu că mioarele se opresc din pășunat şi încep să joace.

Găsește cuvinte cu sens opus în text pentru : tristețea