CE TREBUIE SĂ FAC???

Un păianjen care se crede Spiderman De Adina Popescu Fugiţi! Un păianjen URIAŞ în camera mea! Am tresărit, tocmai atipisem atârnat cu capul în jos de firul meu cel mai lung, de care sunt care mândru mi-a luat aproape o săptămână să îl fac. Nu e foarte plăcut ca o voce ascuțită şi răzgâniată să-ti tulbure somnul de după-amiază. M-am căţărat cât am putut de repede pe unul dintre firele mele. Abia dacă am avut timp să îl strâng și să-l pun cu grijă la păstrare, pentru că un astfel de fir nu trebuie să se piardă, e păcat! Apoi mi-am lăsat de izbelişte bunătate de plasă, ţesută cu multă migală, și m-am ascuns în cartea mea preferată, Alice in Tara Minunilor, in locul acela secret dintre copertă şi prima pagină. Am auzit paşii mamei tropăind pe scări. Unde e? Urias?! Fetita asta cu sigurantă exagerează, mi-am zis, cu amărăciune. putea, la o adică, să locuiesc intr-un degetar ca într-un palat. Sunt atât de mic, încât de obicei nu mnă observă nimeni. Nici măcar musculicelor care mai intră pe geam nu le e frică de mine. Trebuie să recunosc că am avut un sentiment de mândrie. Si m-am unflat în pene, mai ceva ca pasărea Dodo din cartea în care mă pitiset -Uite, acolo! in coltul ăla, unde e raftul cu cărti! Mamă, îti jur că e foarte, foarte mare... foarte scârbos! s-a auzit din nou vocea Mariei. De data asta, era gata să izbucnească în plâns. Scârbos? Mă rog, nu comentez. - Nu văd niciun un păianjen aici! a spus mama, împăciuitoare. Tis-o fi părut. Ba da, este acolo! a insistat Maria. Pun pariu că s-a ascuns printre cărti. E şmecher. Caută-1! Mi-am dat seama imediat că, spre norocul meu, mama nu avea niciun chef să mă caute. Maria, dacă sunt păianjeni, tu eşti singura vinovată. Te-am rugat de nu stiu câte ori să-ti faci curat în cameră. Ti-am explicat, la casă nu e ca la bloc, pot să mai apară păianjeni, gândaci, chiar şi soareci, dacă nu faci curătenie. Eu n-am timp să le fac pe toate, a oftat mama. Maria şi părinţii ei se mutaseră în urmă cu trei luni în casa care am venit pe lume. Este o casă veche, potrivită pentru o familie. Însă tatăl Mariei era mai mult plecat, lucra undeva în străinătate, uneori fetita simama vorbeau cu el pe Skype - ăsta e un program pe calculator care apropie familiile aflate la distantă si pe care păianjenii nu-l au, pentru că pur simplu n-au calculatoare. Şi, de obicei, n-au nici familie, eu, unul, nu-mi amintesc să fi avut vreuna. De aceea, o invidiam pe Maria. Însă ea nu părea să-şi dea seama că sunt avantaje în a o avea cel putin pe mamă prin preajmă, pentru că există cineva care să-ti facă ordine in cameră, să-ti alunge fricile tot soiul de monştri închipuiti (de pildă, pe mine) mai ales, ai cu cine să te certi dup-aia să te împaci. Sau poate că fetita devenise atât de răsfătată pentru că îi era dor de tatăl ei. 1

CE TREBUIE SĂ FAC???​