Organizarea bisericii se bazeaza la inceput pe structurile administrative romane (episcopul pastoreste intr-o dioceza, circumscriptie civila de origine romana, si isi stabileste centrul puterii in civitas, oras). O data cu decaderea puterii imperiale in Occident, epicopii preiau unele functii ale functionarilor romani, si beneficiaza de o putere de tip politic. Regii barbari se bazeaza pe clerul crestin, cu ajutorul caruia guverneaza , si considera Biserica o institutie a statului. Avantajul pentru cler il reprezinta protectia pe care acestia o asigura Bisericii ; dezavantajul, pe termen lung, este subordonarea bisericii fata de stat. Reactia la aceasta situatie se produce in secolul al XI-lea, cand la initiativa papalitatii se intreprinde o reforma a Bisericii. Numita gregoriana, de la papa
