Răspuns:
SCHIMBAREA JOB-ULUI MEU
Acum având 30 de ani îmi dau seama ca, job-ul pe care îl am ca actrița mi-a fost predestinat dintr-o joaca doar la 11 ani, la scoala.
-Vine doamna de romana, liniște! strigara băieții care stăteau la panda.
-Buna ziua copii! Azi vreau sa facem un joculeț de actorie! Spuse Doamna de romana cu blândețea care o făcea speciala în ochii mei.
Aveam 8 cazuri pe care le puteam alege. Eu și cu colega mea de banca am ales bunica și nepoata, care îi făcea complimente bunicii. Eu eram bunica iar ea nepoata.
-Liniste copilași! Hai sa îi ascultam pe colegi! Va mulțumesc!
Încep a pași încet, cocoșata ca o bunicuta și începeam a vorbi, stins dar pătrunzător. După complementul primit am spus ceva cu totul haios care a facut-o pana și pe doamna de romana sa rada. În acel moment am luat 10 iar Doamna ma întrebat dacă am de gând sa ma fac actrița. Timpul se Oprea în loc când am auzit. Astăzi, ajungând o mare actrița, îi mulțumesc mult Doamnei de romana
PS: dacă ești băiat scrii actor,bunic etc
