Răspuns:
Eram așezat pe o bancă .Aveam în mână o lupa ,pe care sfios ,cu teamă am dus-o la ochi cu capul lăsat pe spate . Într-o clipită lumea întreagă s-a schimbat .Aveam privirea ridicată spre cer și aerul parcă prindea miros de cerneală . Văzduhul era pictat în acuarele ,cu niște linii neregulate albastre ,verzi și gri , zburând în lumina aurie de vară ,dar un nor morocănos de ploaie ,încet ,încet acoperea soarele. Apa s-a pornit din cer în picuri din ce în ce mai mulți. Mi-au acoperit lupa ...Toată imaginea s-a înecat în lacrimile sticloasei sticle .
,,Vine ploaia,bine-mi pare ,în grădină am o floare."
Mi-am luat lupa de la ochi și am fugit de sub norul cu ploaie .
